Navigation

Despre mine

M-am născut în 29 iulie 1968, la Oradea, iar părinţii mei sunt farmacişti. Sunt căsătorit, soţia mea este profesoară de muzică, suntem părinţii a doi băieţi şi a unei fetiţe.
Am început şcoala în 1974, iar tanti învăţătoare Tóth Erzsébet m-a învăţat să scriu şi să citesc. Am absolvit Liceul Teoretic Ady Endre în anul 1986, la specializarea matematică-fizică, avându-l ca diriginte pe nenea István Tibi. Ca mulţi alţi tineri rebeli din anii ’80, şi noi ne-am refugiat în muzica rock, ceea ce a dat naştere la o formaţie rock a liceului. „Cariera” mea muzicală s-a încheiat odată cu mutarea mea la Timişoara în 1987, unde am studiat arhitectura la Universitatea Tehnică.
În cei mai negri ani ai epocii Ceauşescu, mulţi dintre noi au căutat căi de evadare spirituală pentru a uita, măcar pentru puţin timp, de greutăţile comunismului. Astfel, pe lângă participarea la activităţile de la Casa Dansului Popular, am ajuns să fac parte din trupa de teatru Thalia.

Ca membru al trupei, în octombrie 1988 am participat la recitalul de poezie Dsida (devenit memorabil pentru comunitatea maghiară), recital organizat de Tőkés László cu ocazia Zilei Reformei Protestante. Din acest motiv, în urma presiunilor din partea Securităţii, trupa de teatru a fost interzisă. Mai târziu, când a fost din nou autorizată, noi am fost iniţial excluşi, apoi admişi din nou, dar ne-au avertizat să nu mai participăm la activităţi politice. Cu toate acestea, a fost o experienţă nemaipomenită să jucăm Beckett şi Mrozek în decembrie '89. Anii petrecuţi în Timişoara au avut şi continuă să aibă o influenţă puternică asupra vieţii mele. Aici i-am cunoscut pe Tőkés László şi pe Toró T. Tibor, tovarăşii mei în fiecare bătălie în cei 25 de ani care au urmat.
După schimbarea de regim, în 1990 am fost ales vicepreşedinte al Uniunii Organizaţiilor Maghiare de Tineret din România, iar apoi am fost candidatul Uniunii la alegerile parlamentare.

Astfel am devenit, după primele alegeri libere din România, în luna mai a anului 1990, cel mai tânăr parlamentar din istoria ţării. Chiar în primele zile am primit o bătaie memorabilă de la mineri, am avut noroc că nu ne-au omorât în bătaie.



Astfel am şi început de fapt să ne familiarizăm cu funcţionarea politicii din Bucureşti. Am fost deputat timp de 14 ani, până când, din cauza depunerii proiectelor de autonomie şi a proiectului privind Universitatea Bolyai, respectiv abordării unor teme precum cea a ceangăilor sau cea a restituirii bunurilor naţionalizate, am devenit un fel de „persona non grata” în cadrul UDMR, fiind exclus din grupul parlamentar.
În 2004 am părăsit partidul.
Adevărul este că la începutul anilor ’90 ne-am imaginat că lucrurile vor sta altfel în politică. Atunci când, în 1993, am văzut că politica maghiară din Transilvania se îndreaptă într-o direcţie greşită, împreună cu prietenul meu Toró T. Tibor şi alte persoane care gândeau la fel am creat platforma Blocul Reformist, care a încercat timp de zece ani să ghideze UDMR către normalitate, către deschidere, către alegerile interne şi către asumarea reprezentării autonomiei.
În 2003 am lansat o mişcare pentru autonomie: am înfiinţat Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), iar apoi a luat fiinţă şi Consiliul Naţional Secuiesc. Mai târziu, în 2007, am contribuit la succesul lui Tőkés László în a obţine mandat în Parlamentul European în calitate de candidat independent. Acest lucru a avut un impact deosebit şi asupra vieţii mele, deoarece în ultimii 7 ani am fost şeful de cabinet al lui Tőkés László în Bruxelles.
Între timp, CNMT a evoluat, însă ştiind că în această formă nu se poate participa la alegeri, în 2010 am hotărât să înfiinţăm Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), al cărui vicepreşedinte sunt încă de la înfiinţare.
În acest an am avut onoarea să fiu propus, de către Adunarea naţională a delegaţilor, drept candidat al partidului la alegerile prezidenţiale.
Am acceptat această propunere pentru că este o onoare să-i reprezint pe transilvăneni, să fiu în slujba lor şi să declar cu curaj:


AUTONOMIE PENTRU ŢINUTUL SECUIESC, TRANSILVANIA AUTONOMĂ şi O ROMÂNIE FEDERALĂ!