• Szilágyi Zsolt, candidat la Președinție: “Vrem o Românie transilvanizată, nu o Transilvanie balcanizată”

    Anul acesta, în premieră, sunt înscriși la prezidențialele din România doi maghiari. Și doar unul e de la UDMR, Kelemen Hunor, care e și primul pe buletinele de vot, în urma tragerii la sorți a pozițiilor. Celălalt e Szilágyi Zsolt, reprezentantul Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT). În timp ce restul candidaților se luptă pentru „prosperitatea României“, cei doi maghiari se bat pe o promisiune ceva mai redusă: ambii vizează doar „prosperitatea Transilvaniei“, mai condensat spus, autonomia ei.

    Reporter: Ce blestem pe țara asta să fie un maghiar cap de listă pe buletinele de vot ale alegerilor prezidențiale din 2014!
    Szilágyi Zsolt: Dar ce noroc că pe locul zece este un maghiar ardelean regionalist! Unul cu numele Szilágyi.

    Rep.: Dar în clasamentul final pe ce loc sperați să vă clasați?
    S.Z.: Cât mai aproape de primul loc. E firesc, nu?

    Rep.: Hai să încep cu chestiuni mai serioase. De ce v-ar vota pe dumneavoastră un român nemaghiar?
    S.Z.: Sunt singurul candidat care dorește aplicarea regionalismului modern european și în România. România este un stat centralizat și corupt. Statul restructurat, care se bazează pe regiunile istorice, ar fi unul mult mai eficient și mai flexibil. În condițiile de criză economică, în Uniunea Europeană, statele federale au o eficiență economică mult mai bună. Țări puternice, ca Germania, Austria, Elveţia, Belgia, dar şi Statele Unite, au ales această formă de stat din motive logice, raționale. E greu să ne imaginăm că România poate deveni o țară bogată dacă regiunile ei rămân sărace. Uitați-vă la Germania: regiuni (landuri) bogate fac țara bogată. E simplu ca bună ziua. Pentru asta cer votul tuturor celor care cred în capacitatea regiunii în care trăiesc. Eu sunt ardelean și cred în Transilvania. Avem valori, țeluri care ne unesc, indiferent de limba maternă. Vreau deci regionalizarea, „transilvanizarea“ României. În ultimele decenii, România s-a balcanizat puternic, inclusiv Transilvania. Acest lucru trebuie întors neapărat, cât mai repede! Vrem o Românie transilvanizată, nu o Transilvanie balcanizată.

    „Declarația de la Alba Iulia garantează dreptul la autonomie“

    Rep.: Nu vă întreb de maghiari, că lor e clar ce le promiteți: autonomie. Ați fost ani la rând la Bruxelles, totuși nu e cam foarte neeuropeană ideea asta a autonomiei câtă vreme vorbim de un spațiu fără granițe?
    S.Z.: Autonomiile din țările UE reprezintă normalitatea. Ele sunt menite să asigure menținerea comunității, să o protejeze împotriva dispariției. Întrebarea de bază este însă ce sunt minoritarii pentru majoritari. O valoare de prețuit, sau un posibil risc la siguranța națională? Ce spun europenii la această întrebare? United in diversity – Uniţi în diversitate. Eu sunt ardelean și sunt maghiar. Mă lupt pentru ambele comunități. Vreau ca maghiarii să nu aibă soarta sașilor, care, după o existență de mai bine de 800 de ani, acum, în mod tragic, sunt pe cale de dispariție. E pierderea noastră comună. O cultură autohtonă din Europa dispare. Oare de ce? Pe de altă parte, autonomiile au otradiție, aici, în Transilvania. Știți de când datează autonomia sașilor din Transilvania? Din 1224. Da, din 1224. Regele Ungariei Andrei al II-lea, prin Diploma Andreană (Andreanum), a conferit drepturi colective sașilor din jurul Sibiului. Drepturile au rămas în vigoare aproximativ 650 de ani. Teritoriul respectiv a revenit celor care trăiau acolo, adică sașilor. Ei aveau dreptul de a-și alege preoții, judecătorii și se judecau conform dreptului săsesc. Era interzisă cumpărarea oficiilor publice pe bani. Aveau deplină autonomie financiară, iar taxele erau colecționate numai de organele lor. În schimb, aveau obligația să prezinte 500 de ostași în caz de nevoie. Autonomia secuilor datează și ea din secolul al XIII-lea. Organizarea internă a regiunilor secuiești are o tradiție de mai multe secole. Propunerea noastră de autonomie a Ținutului Secuiesc se bazează atât pe tradițiile seculare, cât și pe voința secuilor. În 2006, Consiliul Național Secuiesc a organizat un referendum consultativ la care au participat mai bine de 200.000 de cetățeni. 99% au spus „Da“ autonomiei. Acum un an, am fost vreo 150.000, care am cerut printr-un lanț viu de 55 de kilometri autonomia ținutului. Autonomia este deci o solicitare legitimă susținută de secui, este voința poporului. De altfel, chiar și Declarația de la Alba Iulia garantează dreptul la autonomie. E greu de înțeles că românii, mândri de acel act, nu consideră necesară respectarea promisiunilor date de bunicii lor. În fine, și Consiliul Europei recomandă punerea în practică a autonomiilor, tocmai în ideea prevenirii conflictelor.

    Rep.: S-a mai pomenit în vreo țară UE o asemenea treabă, ca în centrul ei să fie o „insulă“ autonomă?
    S.Z.: Nu contează deloc poziția regiunii autonome, pentru că nu are nici o legătură cu granițele țării! În centru sau la margine, în multe țări din Europa se asigură autonomie culturală sau teritorială: Italia, Spania, Finlanda, Anglia, Germania, Belgia, Olanda, Danemarca, Ungaria, Serbia etc. Ideea principală este împărțirea puterii în așa fel încât o comunitate să aibă posibilitatea să ia deciziile importante ce privesc viața internă a grupului respectiv. Pe înțelesul tuturor: în casa mea, eu aranjez mobila, nu vecinul sau cineva care nici nu mă cunoaște. În grădina mea eu sunt stăpânul. Ce-i drept, asta atrage după sine și responsabilități.

    „E trist. Domnul Kelemen nici de demisionat nu a fost în stare“

    Rep.: Eșecul din Scoția v-a micșorat șansele?
    S.Z.: Deloc. S-a dovedit că dreptul la autodeterminare se poate exercita civilizat, în mod democratic. La noi oare se poate? Modul în care s-a comportat Guvernul de la Londra a fost exemplar.

    Rep.: Acum avem în România nu unul, ci două partide maghiare: UDMR și PPMT. Ambele vorbesc despre autonomie. Cu ce e diferită „autonomia“ PPMT față de aia a UDMR?
    S.Z.: La noi e un țel programatic, la ei e o retorică conjuncturală, doar pentru campanie.

    Rep.: De ce n-ar vota un maghiar UDMR-ul și ar alege PPMT-ul?
    S.Z.: UDMR-ul e trecutul, PPMT-ul e viitorul.

    Rep.: Sper că aveți un Attila Verestóy și-n PPMT, că ne rămân pădurile nedefrișate…
    S.Z.: Am înființat Partidul Popular Maghiar din Transilvania tocmai să nu avem acest fenomen în partid. Falimentul proiectului numit UDMR se datorează faptului că domnul Verestóy și semenii dânsului au puterea decizională. Ați văzut ce s-a întâmplat recent, când președintele UDMR dorea să demisioneze din postul de viceprim-ministru și să iasă de la guvernare? Verestóy a spus: Kelemen poate să plece, dar partidul rămâne. E trist, dar domnul Kelemen nici de demisionat nu a fost în stare. Nu este stăpân peste sine și nu este stăpân nici peste propriul partid. Mulți se întreabă, în afară de domnul Verestóy, oare cine mai conduce partidul?

    Rep.: Peste câte mii de ani, are șanse un maghiar să fie președinte în România?
    S.Z.: Îmi pare rău că aveți o părere atât de proastă despre români. Eu sunt mult mai încrezător și optimist. Teoretic, oricare dintre candidați poate fi ales în noiembrie. Bine, și eu aș dori ca din punct de vedere al toleranței să fim la nivelul Finlandei. Acolo, în 1994, doamna Elisabeth Rehn, fiind candidata minorității suedeze care reprezintă 5,4% din populație, a obținut 46,1% în turul doi.

    „De ce au oltenii gâtul lung? Pentru că se tot uită peste Carpați, să vadă dacă găsesc un post liber“

    Rep.: Ați cântat vreodată „Treceți, batalioane române, Carpaţii“, sau măcar știți versurile? Poate în ungurește?
    S.Z.: Nu mă pricep la batalioane. Întrebați-l pe domnul Kelemen, am citit că el este locotenent sau colonel. În rezervă, bineînțeles. Cel puțin așa a apărut în presă cu doi ani în urmă. Nu am auzit că ar exista versiunea în limba maghiară… ar fi interesant să fie tradus în toate limbile lumii.

    Rep.: Haideți să facem un exercițiu ca la școală. Ce a vrut să ne transmită autorul prin acele versuri?
    S.Z.: Probabil că luptă pentru Ardeal. Și eu mă lupt pentru Ardeal și pentru toată România, de asta susțin transilvanizarea României. Apropo, să vă spun bancul prietenului meu român din Oradea cu trecerea Carpaților: știți de ce au oltenii gâtul lung?

    Rep.: De ce?
    S.Z.: Pentru că se tot uită peste Carpați, să vadă dacă găsesc un post liber.

    Rep.: Ce părere aveți despre Tratatul de la Viena?
    S.Z.: Rezultatul arbitrajului cerut de România? Ei bine, în secolul XX au fost mai multe tratate despre Transilvania. Deciziile au fost luate de marile puteri, iar în urma acestora, unii sau alții au ajuns minoritari. Eu vreau ca Transilvania să fie a transilvănenilor. Deseori simt de parcă ardelenii, indiferent de etnie, ar fi minoritari chiar și în Ardeal. Nici la propriu, nici la figurat nu este normal.

    Rep.: Ce are mai mișto România față de Ungaria, ceva pentru care merită să trăiești aici, și viceversa, Ungaria față de România?
    S.Z.: Motivul pentru care am rămas în România este Transilvania, cu toate specificurile ei. Sunt ardelean și maghiar. Ce are Ungaria față de România? În afară de limba oficială maghiară, de exemplu autostrăzi…

    „La Timișoara a fost revoluție. Ce a ajuns la București, în mare parte, a fost puci“

    Rep.: La meciurile de fotbal România – Ungaria cu cine țineți?
    S.Z.: Cu echipa mea națională.

    Rep.: Ce faceți cu voturile în turul doi, cui le „dați“? Lui Iohannis, că e sas, minoritar și el?
    S.Z.: Sună interesant. Încă nu m-am gândit la această variantă.

    Rep.: Se împlinesc 25 de ani de la ce-o fi fost în ’89. Ani la rând ați stat alături de domnul Tőkés. Ce v-a zis că a fost atunci: revoluție, sau puci?
    S.Z.: Am fost împreună cu primii revoluționari care au pornit de la Piața Maria, de la parohia domnului Tőkés. Am văzut cu ochii mei la Operă, în complexul studențesc și așa mai departe, că la Timișoara a fost revoluție. Ce a ajuns la București, în mare parte, a fost puci. Regizorii masacrului nu au fost însă pedepsiți nici până astăzi. Iar puciul împotriva României a continuat în martie 1990 la Târgu Mureș și în iunie cu mineriada la București. Oare când vor fi trași la răspundere cei care au instrumentat cele trei scenarii?

    Rep.: Aud că tatăl-socru al unui candidat la prezidențiale i-ar fi împiedicat pe manifestanții timișoreni să intre în catedrală și că gestul lui i-a lăsat pe aceștia pradă gloanțelor. Nu vom avea noi candidat-ofițer acoperit deconspirat, dar măcar candidat cu socru învinuit n-am putea avea după 25 de ani de democrație în stil românesc?
    S.Z.: După 25 de ani de democrație în stil românesc din păcate nu cred. Procesul comunismului nu s-a făcut, iar tranziția cea mai eficientă este cea a fostei Securități. Păgubașii suntem noi toți și vor fi și urmașii noștri dacă nu vom reuși să schimbăm lucrurile. Dar nu ne lăsăm!

    Rep.: Cum se zice „Succes, Monica Macovei, în turul doi!“ în ungurește? Zic de ea fiindcă, dintre contracandidați, e singura care v-a fost colegă la Bruxelles…
    S.Z.: Eu cer voturile pentru programul meu. Să fie în toată România, așa cum este Transilvania în inima noastră. Dar dacă tot insistați, trebuie să vă spun că doamna Macovei este foarte apreciată la Bruxelles. Și nu degeaba. UE pierde, România câștigă, dacă ea va fi aleasă, „Hajrá Mónika!“ Dacă faceți interviu și cu ea, să-i cereți și ei să spună „Hai Zsolt!“ Nu uitați, bine?

    Rep.: Nu uit!
    S.Z.: Pot să mai adaug ceva?
    Rep.: Da, sigur.
    S.Z.: Da, Transilvania! Igen Erdélyre! Ja Siebenbürgen!

    Alexandru Căutiș

    http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/szilagyi-zsolt-candidat-la-presedintie-vrem-o-romanie-transilvanizata-nu-o-transilvanie-balcanizata/